Gesturi

…Si daca tragediile au un final, atunci m-ai asteptat la linia de sosire. Ai cronometrat tot timpul in care eu alergam dupa nimicuri si ai asteptat. Stiai ca ma voi opri la tine, ai stiut-o dintotdeauna, dar m-ai lasat pe mine sa fac alegerile.

M-ai ajutat sa-mi doresc din nou si sa cred ca sunt in stare sa si am. Mi-ai spus tot ceea ce voiam sa aud, m-ai dus in tot felul de locuri, desi m-ai facut sa cred ca eu te-am dus acolo.

Pielea ta nu mi-a uitat niciodata atingerea, mi-ai recunoscut intotdeauna mirosul  si ti-ai dorit mereu sa-mi simti gustul. Totul se potriveste ca un puzzle din doua piese, precum corpurile noastre intr-un pat strain. Nu am renuntat niciodata cu adevarat la tine, iar tu ai stiut asta si ai ramas aici atunci cand ti-am spus ca nu vreau sa pleci. Iar aici, in afara de mine, nu mai e nimic. Dar pentru tine asta e totul. Gandul asta ma tine treaz noaptea, cand te privesc cum dormi, cand te iau de mana pe strada sau cand afara ploua si te tin in brate pe podeaua rece.

Astazi am realizat cat am crescut si cum noi ne-am reintalnit la momentul potrivit, moment in care am jurat sa nu-ti mai dau drumul.

Dar ai dreptate cand imi spui sa am grija ce cuvinte folosesc pentru ca peste ceva timp s-ar putea sa nu mai fie valabile. Am invatat asta in trecut si sunt pregatit sa inventez un limbaj nou. Am invatat ca nu e greu sa o iau de la capat daca acel capat esti tu.

Ceea ce tocmai ti-am spus are un iz mult prea personal pentru a continua, metaforele sunt de prisos, tot ce conteaza acum este sa invatam sa traim din nou. Pentru ca timpul e scurt, iar ceea ce pare simplu la lumina lunii poate parea complicat cand rasare soarele…

Al noualea cer in subteran

In statiile de metrou m-am indragostit de cele mai multe ori. De fiecare data cand coboram si asteptam un alt metrou, incercam sa caut cu privirea diverse persoane interesante langa care sa stau. De fiecare data ajungeam sa ma indragostesc pe loc de una din fetele langa care mergeam. Incercam diferite contacte vizuale, incercam sa imi dau seama daca si ea e interesata macar putin. In general, autosugestia functiona perfect, chiar daca se uitau din cu totul alte motive. Aproape intotdeauna ele coborau cu o statie mai devreme decat mine. Asa ca intotdeauna ma puteam uita in urma lor, incercand sa vad daca gestul va fi unul reciproc.

A doua zi o luam de la capat. De la pustoaicele abia intrate in liceu la femeile imbracate office care veneau de la serviciu, ma indragosteam de fiecare in parte si le inselam mereu cu altcineva in ziua urmatoare. Era o dulce durere, uneori sentimentul chiar parea sa fie reciproc, insa niciodata nu am verificat asta. Mi s-a parut mereu mult mai placut sa pastrez o senzatie pentru cateva minute, sa fiu entuziasmat de ceea ce nu s-ar fi putut intampla.

In metrou, toata lumea se grabeste. Toata lumea are mereu senzatia ca trebuie sa iasa cat mai repede la suprafata. Sunt atatia oameni pe care probabil ca i-am vazut doar o singura data in viata sau atatia langa care am mers de foarte multe ori, insa nu am realizat. E greu sa tii minte o figura dintr-o suta pana a doua zi si cu mult mai greu sa o recunosti peste o saptamana in metrou.

Imi place sa ma indragostesc in metrou, iar zilele in care nu reusesc lucrul asta sunt zile triste. Cu o cartela de 2 calatorii ma pot indragosti de 20 de ori. Intotdeauna asortez momentul cu o melodie familiara si ritmata, ma face sa am incredere in ceea ce simt. Imi place sa stau mereu in picioare in timp ce trenul merge, sa urmaresc indeaproape fiecare gest, fiecare privire aruncata pe furis…si sa raspund la ea.

Sunt convins ca nu sunt singurul, ca majoritatea pateste lucrul asta macar o data. Ma gandesc cu placere la toti cei carora li s-a intamplat asta si ii respect intr-un mod tacit, desi pana la urma suntem doar colegi de drum pe sub pamant.

Atentie, se inchid usile.

astazi minus ieri

Cand a venit la mine, camera mi-a parut deodata neinteresanta; lipsita de personalitate, parca nu era a mea. M-am simtit de parca as fi stat intr-o camera goala cu 4 pereti albi, desi am o groaza de obiecte personale. M-am simtit de parca nu aveam ce sa ii arat, cu ce sa o impresionez. Pana la urma, stia si ea cum arata o canapea, un birou… o fereastra prin care se vede cerul. Pernele pareau tari si incomode, lumina era slaba …si era frig. Cand si-a lasat capul pe mine, am simtit ca nu pot sa stau linistit, aveam spasme si reflexe ciudate… A fost ca si cum corpul meu era alergic la ea. Parul ei ma zgaria, mainile ei ma dureau….si nici macar imaginea ei pe patul meu nu mi se parea incitanta… Cand a plecat de la mine, m-am intors in camera si m-am bucurat intr-un fel ciudat de faptul ca sunt din nou singur… Am aprins lumina, m-am asezat pe canapea…si te-am sunat.

Cand veneai la mine, ma simteam umil, faceam pregatiri toata ziua ca totul sa arate impecabil si fiecare lucru sa fie asezat in ordine, asa incat sa nu imi reprosezi nimic. Dar iti dadeai seama de faptul ca eu nu sunt ordonat, mai ales dupa ce ai venit o data fara sa ma anunti. Ma simteam plin de energie si iti aratam tot ce cumparasem in ultima vreme, iar tu radeai de mine, erau numai prostii… Iti aratam cum imi stau ultimele haine, ce melodii tari am mai gasit sau ce filme am putea sa vedem. Te asezai mereu in acelasi loc pe canapeaua mea si ma lasai sa te tin in brate. Deseori nu eram atent la filmul la care ne uitam, preferam sa imi apas fata pe pielea ta si sa-ti simt parfumul. Inchideam fereastra si lasam lumea intreaga afara… Cand plecai de la mine, iti uitai mereu ceva, iar eu te conduceam pana in statie… Sora mea te ruga sa mai vii, dar eu nu stiam niciodata daca o vei mai face. Cand plecai de la mine, imi era greu sa ma obisnuiesc sa dorm iar singur…

Guilty

suntem acuzati de crima. ne-am omorat reciproc, insa am scapat cu viata, folosindu-ne de cei care se bazeaza pe noi. dar stii ca ii vom lasa balta, asa cum am facut de fiecare data. totul se rezuma in definitiv la faptul ca ne folosim unii de ceilalti pentru a merge mai departe. ne sunam cand avem probleme, ne sunam cand suntem fericiti. ne certam cand suntem indiferenti.

vreau sa fiu simetric cu tine, in incercarea de a uni liniile paralele care ne definesc. pamantul se roteste datorita noua, nu datorita oamenilor din cartile de istorie pe care le stii pe de rost. si chiar daca pare ca ce iti spun n-are niciun sens, niciun rezultat, intoarce-te spre trecut, la inceputuri si vei gasi toate raspunsurile.

ma hranesc cu oamenii despre care iti vorbesc pentru a avea putere sa rezist noutatilor tale. imi construiesc planuri false si mimez entuziasmul pentru a reusi sa-ti smulg un oftat. azi…amandoi am fost gasiti vinovati, iar de-acum inainte nu ni se va mai permite sa privim in ochii celor de care ne-am folosit. suntem condamnati sa privim mereu aceeasi luna din locuri total diferite…

ceva de baut

“Si eu. Te pup, pa pa”

M. tocmai terminase de vorbit la telefon cand se auzi soneria. In cateva secunde, reusi sa ascunda scrumiera plina de chistoace de kent plus multe alte lucruri aruncate prin garsoniera. Isi spuse cu ironie ca e o persoana foarte cautata si se grabi sa deschida.

De cealalta parte a usii de la intrare, C. astepta sa i se deschida, frecandu-si mainile inghetate. Nu mai fusese de ceva vreme la ea acasa, vorbeau doar la telefon, asa ca avea oarecare emotii. Probabil ca nici nu s-ar mai fi dus, daca ea nu l-ar fi sunat, cerandu-i ajutorul. M. nu s-a priceput niciodata la calculatoare. Luase din nou virusi, cine stie prin ce mod, asa ca sistemul trebuia reinstalat.

“buna. ce mai faci, ma?”

“nimic, pe acasa.. hai inauntru ca e frig”

“te-ai apucat de fumat acum?”

“ehhh. am fumat si eu o tigara. un kent, cum fumam cu tine. auzi, lasa asta, pune si tu niste muzica”

Ascultau aceleasi genuri de muzica, nu era greu sa aleaga o piesa. C. deja facuse un playlist si in urmatorul moment se aseza pe canapea aruncand pernele pe jos, asa cum facea de fiecare data.  C. si M. avusesera o relatie de 4 ani, sfarsita printr-un oarecare comun acord, asa cum spuneau atunci cand erau intrebati. In realitate, inca se intrebau care fusese motivul. Intr-un fel, se simtea mereu comod la ea acasa, ii placeau lucrurile ei intime, tabieturile. Ii placea faptul ca acum ceva timp, ea se trezea in fiecare dimineata inaintea lui, aranjandu-se ca sa arate bine atunci cand el se trezea.

“hai. ai adus ce trebuie? ma cam grabesc ca am niste proiecte de facut.”

“da, da. incep acum… tu…esti okay in ultima vreme? nu prea am mai vorbit”

“de ce sa nu fiu? stii ca nu am mai avut timp. sunt destul de ocupata”

“mi-ar placea sa iti faci putin timp din cand in cand sa mai dai un telefon, nu doar cand iei virusi”

“da, bine.”

Telefonul lui M. incepu sa sune. Il lua de pe masa cu un gest scurt si intra in baie. Vocea ei era aproape neschimbata, odata cu trecerea timpului, sau poate pur si simplu C. se obisnuise cu ea. Acum isi aducea aminte, printre muzica si vocea ei, cum o ceruse in casatorie in gluma, la un concert, intr-un moment de euforie.

C. tocmai isi terminase treaba cand M. intra inapoi in camera. Ea parea ca incearca sa-si ascunda un zambet care i se citea totusi in priviri. El incerca sa nu se gandeasca la motive.

“gata? ziceai ca dureaza mai mult”

“timpul trece mai repede cand vorbesti la telefon…”

“eeh.. am vorbit cu o colega, mi-a spus ca vrea sa ne vedem maine seara. tu ce faci? mai stai sau ai treaba?”

“pai o sa plec si eu… imi pare bine ca te-am mai vazut. auzi? mi-e cam sete si n-am gasit nimic in frigider. imi aduci si mie ceva de baut?

“asteapta putin”

In momentul in care M. iesise din camera, C. era deja cu telefonul ei in mana. Meniu – mesaje – primite: “abia astept sa te vad iar. m-am simtit minunat la tine aseara. te sarut. A.” Telefonul cazu pe canapea, C. iesi din apartament si alerga in viteza spre lift; se razgandi instantaneu si o lua pe scari. Afara tocmai incepea prima ninsoare din acel an zdruncinat. C. nu voia decat sa se urce la volan si sa conduca. Sa conduca atat de departe incat sa nu mai gaseasca drumul spre casa. Drumul spre M. Motoru porni, piciorul apasa acceleratia si masina se indeparta cu viteza de locul atat de familiar.

In casa, M. aseza paharul cu suc pe masa, incepu sa il strige pe C., apoi observa ca cd-ul si geaca lui disparusera. Se gandi sa il sune, sa vada ce s-a intamplat, insa telefonul nu era unde il lasase. Il zari aruncat pe canapea, il lua si citi mesajul pe care il mai citise de o suta de ori in acea zi si care o facuse sa tresara de bucurie: “abia astept sa te vad iar. m-am simtit minunat la tine aseara. te sarut. A” In acel moment, realiza ce se intamplase. Dar era prea tarziu. Fusese intotdeauna inaintea lui C., iar acum ea era cea care ramasese in urma. Stia ca era ultima oara cand ii vorbise si ar fi vrut ca ultimele lor cuvinte sa fie altele. Isi aduse aminte cu repeziciune de numele copiilor pe care urmau sa ii aiba candva, de promisiunile pe care si le facusera la inceput, de trupurile lor tinere daruite unul altuia pentru intaia oara…

Era ora 02:45 cand M. se arunca de la etajul 6 al blocului plin de babe si mosi ce aveau sa ramana terifiati a doua zi la vederea corpului ei insangerat din zapada imaculata. Inainte de asta, scrisese un mesaj adresat lui A. – “M-am impacat cu C. Imi pare rau, ramanem prieteni”…

let’s make better mistakes tomorrow

azi te-am sunat si ti-am spus ca stelele din decembrie nu se vor compara niciodata cu ochii tai. azi am adunat de pe jos parti din amintiri si le-am ascuns cu grija sub covor. azi aveam sange pe filtrul de tigara de la buzele mele crapate si pentru un moment am crezut ca e rujul tau. azi, totul a fost alb din cauza zapezii, si mi-am adus aminte de vremea cand imi inghetau mainile in mainile tale pe strazi ude, prin parcuri reci.

azi te-am inlocuit ca pe un bec ars, ca pe o haina rupta. azi am incercat sa nu ma uit doar inapoi, ci sa merg inainte cu toata viteza. asa cum ti-ai dorit mereu. asa cum sper ca nu ti-ai dorit niciodata.

si…in timp ce eu incercam in zadar sa ma acomodez cu ce era nou in jurul meu, te-am vazut in departare, erai cu mult in fata mea, erai pareai fericita. in timp ce eu ma taram pe jos, tu alergai.

te-ai intors doar ca sa imi arunci o privire rece, sa-mi dai o ultima lovitura finala dupa care sa devii indiferenta, sa-ti permiti chiar sa-mi vorbesti despre ceilalti.

maine te voi ierta.

i would set myself on fire for you

when heartbeats turn into earthquakes (28.03.06)

cand bataile inimii se vor transforma in cutremure, nu uita de timpul care a trecut si nu se mai intoarce, tine minte ca era o vreme cand nu-ti doreai sa se termine. te agatai cu putere de vocea care te facea sa plangi, iar alcoolul de pe masa era un afrodiziac puternic. visai sa va coaseti mainile impreuna, ca sa nu va despartiti vreodata.

acum, inima ta e doar un ceasornic stricat ce ramane in urma oridecateori cineva iti provoaca o emotie mai puternica.

din nefericire, te-ai lipit de mine ca o guma de mestecat de un pantof…

pe buzele tale se gaseste un intreg univers, de la un colt al gurii la celalalt. universul buzelor tale e finit ca spatiu, dar infinit ca posibilitati… ma aplec si te sarut. cand ma departez observ ca  urmele buzelor au disparut inainte de a fi acolo.

am incetat sa fiu un ateu de cand am inceput sa cred in tine. dar acum am murit si am aflat ca dumnezeu nu exista. ce ramane de facut?

__________

azi a fost ziua in care ne-am scos la iveala defectele. ni le-am etalat ca pe niste calitati supreme si ne-am lovit unde durea cel mai tare. in trecut. am incercat sa ne convingem ca prezentul fiecaruia e mai luxuriant decat trecutul nostru. dar noi toti stim ca viata nu ne-a oferit chiar ceea ce ne doream.

nu vreau sa stiu nimic despre viitor. vreau sa ma ia prin surprindere, sa-mi strice toate planurile pe care mi le-am facut in prezent. vreau sa sterg ce a fost candva gravat in piatra, vreau ca ploaia sa spele toate semnele pe care le-am lasat pe unde am trecut, prin cladiri, parcuri si cafenele, paturi, banchete de masina si iarba pe care am calcat…

_____

cand bataile inimii tale se vor transforma in cutremure, fugi si nu te uita in urma, altfel trecutul se va prabusi peste tine…

oglinda si-a luat imaginea si a plecat (31.10.05)

m-am decis sa raman nehotarat in ceea ce te priveste. imagineaza-ti ceva doar al tau, sensibil dar patrunzator, care sa iti ofere tot ce ti-ai dorit vreodata, ceva care iti cunoaste neprevazutul, o parte din tine… imagineaza-ti ca a plecat…

te astept de atata vreme, acum ai ajuns, dar se pare ca nu ai venit pentru mine. in mintea ta, ai vrea sa ma descompui iar si iar pana la cea mai joasa forma de viata, in incercarea de a sterge tot.

________

mergi pe strada, prin frig. iti aprinzi o tigara si dupa ce tragi un fum, nu-ti dai seama daca ceea ce ai expirat a fost fum sau abur. afara e frig, inauntrul tau e cald. cert e ca se va raci peste tot.

pe ea o cauti in cel mai bun prieten, intr-o tigara buna, intr-o cana de ceai fierbinte. si mai ales in ochii celor pe langa care treci. daca ochii lor ar putea sa afiseze toate chipurile oamenilor pe care i-au vazut intr-o zi, poate ca ai zari-o pe ea in ochii cuiva, ai vedea-o mai des.

intunericul e la o clipire distanta.

______

vad viata printr-un geam de maxi-taxi si ma intreb unde ma va duce de data asta. raspunsul e invariabil – acasa. plin de preaplinul  omului elitist, ma numesc apatic  si urasc sarbatorile de iarna.

sunt superior si inferior. distractiv de plictisitor, deprimat de amuzamentul general, nervos cand mi se spune sa ma calmez.

am ajuns la intelegerea ca orice clipa e iremediabil pierduta, nu se mai intoarce. voi trai ca si cum as avea cheia eternitatii, o sa ignor bataile ceasului…

And wake me up from coma… (24.11.05)

Cred ca am gasit in sfarsit ceea ce cautam…dar e numai o presupunere. Te-am gasit pe tine si asta e important. Dar nu am chef de tine, lasa-ma sa ma inchid intr-o camera, singur, sa visez ca ma vrei. Am un colt de camera numai al meu, e verde si ma lasa sa ma sprijin de el atunci cand sunt deprimat. Afara ploua, e frig, iar eu te-am uitat…dar stiu cat va fi de usor sa ne aducem aminte atunci cand ne vom privi in ochi. Ma gandesc la acorduri violente de chitara, la depresii adolescentine, la sex, la unghii albastre si par rosu…la tine.

Te-ai simtit vreodata ca o persoana legata la ochi, gata sa fie impuscata? E ca un joc stupid din copilarie, nu stii la ce sa te astepti, cine e in fata sau in spatele tau, cine se ascunde de tine…

Si nu te mai iubesc, si nu ma mai iubesc, si am uitat sa rad, si iar ma vad plangand, iar tie nu iti pasa, te mint si nu ma vrei si tot te vreau si ma trezesc…

Inima ta e inconjurata de sarma ghimpata, dar nu dau inapoi, o sa ajung la ea. Eu am o lama in loc de limba si vreau sa te sarut.

Trezeste-ma din coma si spune-mi ca nimic nu s-a schimbat.